Dictionar

Rezultate secundare (Feudali):

Feudalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. feudalismo, fr. féodalisme)

1. orânduire social-economică între sclavagism şi capitalism, în care baza relaţiilor de producţie o constituie proprietatea feudalului asupra pământului şi dependenţa personală a ţăranilor iobagi faţă de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.


Feudalitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. feudalità, fr. féodalité)

1. (istorie) regim politic și social specific Evului Mediu, caracterizat prin existența feudei, o proprietate teritorială acordată de un suzeran vasalului său, căruia i se cer în schimb anumite obligații (militare, financiare, judiciare et cetera); feudalism.

2. (prin ext.) putere considerabilă deținută de anumite clase ale societății.

3. (var.) (înv.) feodalitate.


Feudaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. feudalize)

1. a face devină, a deveni feudal.


Alodiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. allodium)

1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini şi deosebit de feudă.


Antifeudal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiféodal)

1. care se opune sistemului feudal; împotriva feudalismului.


Beneficiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.

2. folos, profit, câştig.

3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.

4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.

5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.


Bufon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffon)

1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.

2. personaj buf, din teatru.

3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.

4. adj. comic, caraghios, grotesc.


Burghez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. borghese, după fr. bourgeois)

1. adj. care aparţine burgheziei.

2. s. m. f. (în feudalism) orăşean, târgoveţ.

3. persoană care face parte din burghezie.

4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.


Burghezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.

2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.

3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.