Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiféodal)
1. care se opune sistemului feudal; împotriva feudalismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pre- + feudal)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réforme, germ. Reform)
1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.
2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (renaşte, /II/ după fr. Renaissance)
1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.
2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (semi- + feudal)
1. care prezintă o parte din caracteristicile feudalismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. humanisme, germ. Humanismus)
1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice.
2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane.
3. (prin ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană.