Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. feudale, fr. féodal)
1. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă.
2. orânduirea ~ă = feudalism.
3. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. feudalità, fr. féodalité)
1. (istorie) regim politic și social specific Evului Mediu, caracterizat prin existența feudei, o proprietate teritorială acordată de un suzeran vasalului său, căruia i se cer în schimb anumite obligații (militare, financiare, judiciare et cetera); feudalism.
2. (prin ext.) putere considerabilă deținută de anumite clase ale societății.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. senior)
1. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil.
2. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suzerain)
1. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale.
2. adj. (despre state, naţiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vassal)
1. s.m.f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul.