fibros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fibreux)

1. format din fibre, cu aspect de fibre.
2. țesut ~ = țesut elastic din fibre conjunctive.

fibrosarcom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibrosarcome)

1. tumoare fibroasă a pielii cu o malignitate mai redusă.

fibroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibroscope)

1. endoscop din fibre optice, care permite explorarea cavităților profunde ale organismului.

fibroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibroscopie)

1. examen endoscopic cu ajutorul fibroscopului.

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.

adipofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipofibroma)

1. (med.) lipom cu cantități mari de țesut fibros; lipofibrom.

aponevrozită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aponévrosite)

1. (med.) inflamație a unei aponevroze.
2. (med.) ~ plantară = afecțiune dureroasă a piciorului cauzată de inflamarea fasciei plantare, învelișul fibros al tendonului care formează arcul piciorului; fasciită plantară.

bataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. battage)

1. operația de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură.
2. utilajul cu care se execută.

cordon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordon)

1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector.
2. corp fibros.
3. structură anatomică cilindrică lungă.
4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.
5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții.
7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare.

delint

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délint)

1. material fibros din lintersul extras de pe semințele de bumbac, materie primă la fabricarea hârtiei fine și a mătăsii artificiale.