Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fidèle, lat. fidelis)
1. statornic în sentimente; credincios, devotat.
2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidélité, lat. fidelitas)
1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amplituner)
1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castrisme)
1. mişcare revoluţionară care se inspiră din ideile lui Fidel Castro.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. castriste)
1. I. care se referă la castrism, doctrina politică a lui Fidel Castro.
2. II. adept al castrismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dévotion, lat. devotio)
1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. ataşament faţă de cineva, fidelitate.