Dictionar

Rezultate secundare (Fidelă):

Dicteu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictée)

1. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul raţiunii; dictare.

2. ~ automat = procedeu de creaţie artistică preconizat de către suprarealişti, prin care se ambiţiona realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz.


Direct, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. direct, lat. directus)

1. adj. care duce de-a dreptul la ţintă, drept, fără ocoluri.

2. în linie = din tată în fiu.

3. imediat, nemijlocit, fără intermediar.

4. vorbire sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declaraţie; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea unui verb tranzitiv; propoziţie completivă (şi s. f.) = propoziţie cu funcţie de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă.

5. adj., adv. (care are loc) fără ascunzişuri, făţiş, drept.

6. adv. fără înconjur, de-a dreptul.

7. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporţionale = care depind una de alta, astfel încât creşterea (sau descreşterea) uneia de un număr de ori provoacă creşterea (respectiv descreşterea) celeilalte de acelaşi număr de ori.

8. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului.

9. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte.


Hinayana

Parte de vorbire: s.
Origine: (sancr. hinayana, calea îngustă a mântuirii)

1. denumire a budismului timpuriu şi a orientării rămase fidelă acestuia; theravada.


Metafrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphrase)

1. transpunere a unei poezii în proză; traducere a unui text în care se urmăreşte interpretarea fidelă a conţinutului.

2. anaforă care foloseşte sinonimele pentru a evita repetarea monotonă a aceluiaşi cuvânt.


Redundanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. redundancy, fr. redondance)

1. surplus de informație menit asigure exactitatea transmiterii unui mesaj.

2. (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație.

3. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei.

4. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz.


Reproducere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reproduce)

1. acţiunea de a (se) reproduce; reproducţie.

2. (ec.) reproducţie.

3. (concr.) imitaţie fidelă a unei opere de artă.

4. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoştinţe însuşite anterior.