Dictionar

răsfierbere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (răsfierbe)

1. acțiunea de a fierbe ceva timp îndelungat sau mai mult decât e necesar.
 

apretură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Appretur)

1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secție, instalație unde se fac asemenea operații.
 

bulion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouillon)

1. supă de carne fiartă fără zarzavaturi.
2. lichid obținut prin fierberea cărnii și ca mediu de cultură pentru microorganisme.
3. pastă, zeamă de roșii fierte.
 

cocțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coction, lat. coctio)

1. fierbere, coacere.
2. fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut.
3. digestie a alimentelor în stomac.
 

cracauer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krakauer)

1. salam preparat prin afumare la rece după fierbere.
 

decocție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décoction, lat. decoctio)

1. fierbere a unor plante în apă; decoct.
 

deflegma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déflegmer)

1. a separa componenții unui amestec de lichid prin distilarea și relichefierea fracțiunilor cu punct de fierbere mai înalt.