Dictionar

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.
 

ferită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrite)

1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit.
2. constituent structural al fierului sau oțelului.
 

feroaliaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferro-aliage)

1. aliaj al fierului cu unul sau mai multe elemente.
 

feroferic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ferroferrique)

1. (despre combinații ale fierului) care conține ioni ai fierului cu valența 2 și3.
 

feronerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferronnerie)

1. artă a lucrării fierului prin ciocănire și modelare la cald.
2. lucrare artistică din fier.
 

feros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ferreux)

1. (despre compuși, minereuri) care conține fier bivalent.
2. oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul.