Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. figuré, lat. figuratus)
1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obişnuit.
2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1).
3. elemente ~e = celulele din sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figuration, lat. figuratio)
1. ansamblul figuranţilor (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.).
2. a face ~ = a avea un rol de figurant.
3. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. figuratif, lat. figurativus)
1. cu figuri de stil; figurat.
2. (despre unele arte) care foloseşte reprezentarea plastică a realităţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ambiversion)
1. configurația personalității unui ambivert; cuplu de două tendințe spre introversiune și extroversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (an- + iconic)
1. (despre religii) fără icoane; (prin ext.) care nu recurge la reprezentări figurate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anicon/ic/ + -ism)
1. lipsa reprezentării figurate a unei divinităţi.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.