Rezultate secundare (Figuri;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, it. figurina)
1. statuetă mică din metal, porţelan, os; bibelou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figuriste)
1. meşter specializat în lucrări de artă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. académiser)
1. (arte) a da figurilor o poză academică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)
1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)
1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.
2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglaise)
1. vechi dans popular, de origine engleză, foarte vioi, cu structură bipartită, executat în grup, dansatorii schimbându-şi necontenit locul prin repetarea aceleiaşi figuri; contradans.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enveloppe)
1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.
2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.