alimentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.

batalion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pol., rus. batalion, it. bataglione)

1. subunitate militară din mai multe companii.
2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe).

curenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (curent)

1. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric.
2. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric.

destinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détendre)

1. refl. a-și slăbi încordarea; a se relaxa.
2. (despre ființe) a se întinde, a se îndrepta.
3. (fig.) a se liniști, a se odihni; a se distra, a se recrea.

dezvolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. disvolvere)

1. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.
2. a se extinde, a crește, a se mări.
3. (despre ființe) a evolua treptat.
4. tr. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăți cu principii, cu teze noi.
5. a expune pe larg, amănunțit.
6. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc.

difazic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diphasique)

1. (despre fenomene, lucruri, ființe) care prezintă în existența sau evoluția sa două perioade alternante.