Dictionar

arheu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)

1. (fil.) termen care exprimă esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu.
 

biodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biodynamique)

1. adj. referitor la biodinamică.
2. s. f. studiul fenomenelor organice vitale ale ființelor vii.
 

biometeorolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. biométéorologue)

1. specialist în biometeorologie, disciplină care studiază influența fenomenelor meteorologice asupra ființelor vii.
 

clasificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. classification)

1. acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; clasificare.
2. distribuirea sistematică în clase, categorii et cetera, în general pentru a facilita studiul ființelor, lucrurilor sau noțiunilor având caracteristici comune.
3. (var.) (înv.) clasificațiune.
 

creație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. création, lat. creatio)

1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers.
 

distributiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. distributif, lat. distributivus)

1. care exprimă ideea de distribuție.
2. numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau ființelor; atenție ~ă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată.
3. (mat.) care prezintă distributivitate.