Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. filamenteux)
1. care conține filamente; cu filamente; filamentar.
2. care are aspect de filament; asemănător cu filamentul; filamentiform.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrosphère)
1. (biol.) structura celulară constituită din sfera atractivă a asterului; corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; aster.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cortina)
1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru.
2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fibre, lat. fibra)
1. fir subțire, flexibil, folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc.
2. ~ optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, pentru transmiterea informațiilor.
3. formație filiformă a unui material.
4. element filamentos care intră în alcătuirea țesuturilor organice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protonéma)
1. organ filamentos la briofite, licheni şi alge, din care ia naştere corpul vegetativ al plantei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. rhizoide)
1. (botanică) organ filamentos de fixare și absorbție, cu funcții analoage rădăcinilor, la plantele vasculare (alge, mușchi, licheni) și la protalele ferigilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. streptomycètes)
1. gen de ciuperci actinomicete cu aspect filamentos, din care unele specii constituie sursa diferitelor antibiotice.