filare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fila)

1. acțiunea de a fila și rezultatul ei; filat.
2. operația de transformare în fire a unor fibre textile.
3. răsfirare sau descoperire înceată a cărților de joc.
4. (marină) scufundare liberă în apă, derulare lentă a ancorei etc.
5. (muzică) prelungirea execuției unui sunet variind intensitatea acestuia.
6. (fam.) urmărirea unei persoane (fără ca cel urmărit să observe).
7. tăierea șuvițelor dintr-un păr prea des într-un anumit fel (care să îi diminueze volumul).
8. zbor orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare.
9. ardere defectuoasă a fitilului unei lămpi.

etirare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etira)

1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare.
2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice.

filat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fila)

1. acțiunea de a fila și rezultatul ei; filare.
2. operația de transformare în fire a unor fibre textile.
3. răsfirare sau descoperire înceată a cărților de joc.
4. (marină) scufundare liberă în apă, derulare lentă a ancorei etc.
5. (muzică) prelungirea execuției unui sunet variind intensitatea acestuia.
6. (fam.) urmărirea unei persoane (fără ca cel urmărit să observe).
7. tăierea șuvițelor dintr-un păr prea des într-un anumit fel (care să îi diminueze volumul).
8. zbor orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare.
9. ardere defectuoasă a fitilului unei lămpi.

filator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. filateur)

1. muncitor care lucrează la filarea fibrelor textile.

filieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filière)

1. dispozitiv pentru tăierea filetelor sau pentru trefilarea sârmei.
2. piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale; duză.
3. orificiu prin care o omidă sau un păianjen secretă firul de mătase.
4. (fig.) drum, cale, fir, mijlocire.
5. succesiune a gradelor într-o carieră.

galet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galet)

1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.

marș

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. marche, germ. Marsch)

1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.