filat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fila)

1. acțiunea de a fila și rezultatul ei; filare.
2. operația de transformare în fire a unor fibre textile.
3. răsfirare sau descoperire înceată a cărților de joc.
4. (marină) scufundare liberă în apă, derulare lentă a ancorei etc.
5. (muzică) prelungirea execuției unui sunet variind intensitatea acestuia.
6. (fam.) urmărirea unei persoane (fără ca cel urmărit să observe).
7. tăierea șuvițelor dintr-un păr prea des într-un anumit fel (care să îi diminueze volumul).
8. zbor orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare.
9. ardere defectuoasă a fitilului unei lămpi.

efilat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effilé)

1. lung și subțire.
2. talie ~ă = mijloc subțire, tras prin inel.

filat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fila)

1. (despre fibrele textile) care a fost răsucit și transformat în fire; tors.
2. (despre păr) care a fost tăiat astfel încât să i se diminueze volumul.
3. (despre perdele etc.) lucrat în fileu.
4. (fam.) (despre oameni) urmărit, supravegheat (discret) de cineva.

filatelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philatélique)

1. referitor la filatelie.

filatelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philatélie)

1. colecționare și studiere a timbrelor și mărcilor poștale.

filatelist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philatéliste)

1. (cel) care se ocupă cu filatelia.

filator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. filateur)

1. muncitor care lucrează la filarea fibrelor textile.

aerofilatelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophilatélie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea și studierea mărcilor poștale destinate aviației.

aerofilatelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérophilatéliste)

1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).

bataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. battage)

1. operația de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură.
2. utilajul cu care se execută.

brizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. briseur)

1. cilindru cu garnitură de sârmă de ferăstrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, servind pentru destrămarea ghemotoacelor.

cartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cartophilie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea, studierea și expunerea cărților poștale ilustrate.
2. activitatea cartofilului, ocupația colecționarului de cărți poștale.

carusel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrousel)

1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei.
2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică.
4. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj.
5. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.