casiterit
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. cassitérite, cuvânt creat de mineralogistul François Sulpice Beudant (1832) din latinescul cassiterum „staniu”)
Etimologie: (fr. cassitérite, cuvânt creat de mineralogistul François Sulpice Beudant (1832) din latinescul cassiterum „staniu”)
1. (mineral.) bioxid natural de staniu, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găsește în filoanele hidrotermale și în aluviuni.