filozofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.
2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.
3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.
4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.
5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.
6. (fam.) problemă greu de rezolvat.
7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.

etnofilozofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + filozofie)

1. totalitatea conceptelor filozofice ale unui grup etnic.

pseudofilozofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pseudo-philosophie)

1. termen aplicat unei idei filosofice sau unui sistem care nu îndeplinește un set așteptat de standarde filozofice; falsă filozofie.
2. (NOTĂ) nu există un set de standarde universal acceptat, dar există asemănări și unele puncte comune.

amfibolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibolique)

1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.

analitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
3. care utilizează calculul algebric și infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.

antidialectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + dialectic)

1. (filozofie) împotriva dialecticii; care nu ține seamă de principiile dialecticii.

antifilozofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiphilosophique)

1. împotriva filozofiei, nefilozofic.

antiumanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + umanism)

1. orientare în filozofie, artă etc. ostilă valorilor umane, dezvoltării libere și multilaterale a omului.

aperceptibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aperceptible)

1. care poate fi perceput, perceptibil la vedere.
2. (filozofie) de care suntem pe deplin conștienți.
3. (antonime) imperceptibil, indiscernabil, invizibil.