Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiphilosophique)
1. împotriva filozofiei, nefilozofic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aporétique)
1. I. care are aspectul unei aporii, de aporie.
3. care se confruntă cu o contradicție insolubilă în raționament (aporie).
4. II. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon.
5. cel care studiază aporiile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)
1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. baconien)
1. I. referitor la viața și opera savantului și filosofului englez Francis Bacon (1561- 1626).
2. care aderă la filosofia filozofului englez Francis Bacon.
3. care este specific baconismului, care se referă la baconism.
4. II. adept al baconismului sau al filozofiei lui Francis Bacon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplativité)
2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. criticisme)
1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoaşterii” drept condiţie prealabilă a oricărei cercetări filozofice.
2. tendinţă majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raţionalităţii şi individualităţii.
3. tendinţa de a critica cu orice preţ, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat.