Dictionar

Rezultate secundare (Fină,):

Afina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impurităţile dintr-o masă metalică ori sticloasă.

2. (text.) a subţia firele.


Apomorfină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apomorphine)

1. derivat al morfinei, fără acţiune analgezică sau hipnotică.


Cicloparafină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cycloparaffine)

1. ciclan.


Confina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confiner)

1. intr. a se învecina (cu).

2. refl. a se închide, a se izola.

3. (fig.) a se limita la o singură ocupaţie, activitate; a se specializa.


Deparafina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déparaffiner)

1. a înlătura parafina din uleiurile minerale şi din ţiţeiul parafinos ori de pe pereţii tuburilor de sondă.


Diamorfină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. diamorphine)

1. derivat semisintetic al morfinei, un analgezic puternic.


Accesibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.

2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.

3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.

4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.


Afinaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affinage)

1. acțiunea de a afina; afinare.

2. (var.) afinagiu.


Afinant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affinant)

1. substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.


Afinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)

1. acţiunea de a afina; afinaj.

2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.


Afinor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.


Alcan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.