Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. finaliza)
1. (despre lucrări) terminat, dus până la capăt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révolu, lat. revolutus)
1. care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit.
2. (vorbind de un astru) care a finalizat, și-a parcurs ciclul.
3. (bot.; despre unele părți ale plantelor) răsfrânt, întors în afară, în jos.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. post + factum)
1. după faptă sau eveniment; ulterior, după consumarea faptului; în retrospectivă.
2. (motto, latină) post factum lauda = lauda după fapt (folosit pentru a semnifica că, înainte de a lăuda, este mai bine să aștepți ca un fapt să fie finalizat, ca efectele acestuia să se vadă).
3. (motto, latină) post factum nullum consilium = după fapt, orice sfat este nul (folosit pentru a semnifica că, după ce un fapt s-a produs, nu mai există remediu, este inutil să-l discutăm).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. colosseus „colosal, gigantic”)
1. nume dat în Evul Mediu amfiteatrului din Roma, început de împăratul Vespasian în anul 72 d.Hr. și finalizat de Titus în anul 80 d.Hr.; uneori termenul a fost extins pentru a se referi în general la amfiteatrele antice.
2. (prin analogie) edificiu colosal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. deadline)
1. dată la care sau înainte de care trebuie finalizat ceva; termen-limită.