Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. semi-final)
1. fază a unor întreceri sportive care precedă finala.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. apprecatio)
1. (istorie) scurtă rugăciune finală de binecuvântare în documentele medievale.
2. (prin ext.) formulă de încheiere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)
1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bilanz)
1. tablou contabil al activului şi pasivului unei întreprinderi sau activităţi financiare, economice etc., la un moment dat.
2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite şi cedate de organism.
3. (fig.) situaţie finală, rezultat al unei acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. coda)
1. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crase)
1. fuziune a vocalei iniţiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent.