accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.

ambara

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embarras)

1. ambaras.
2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

circumscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)

1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraș, județ, sector etc.; secție, serviciu, instituție care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliție etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătății.

compensare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compensa)

1. acțiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice.
4. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare.
6. retribuție pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.

factoring/făctăriu/

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. factoring)

1. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia.