Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fine)
1. sfârşit.
2. în ~ = în sfârşit; (muz.) al ~ = până la capăt.
Parte de vorbire: s.f. pl. (desuet)
Origine: (fr. dioléfines)
1. (biochimie) hidrocarburi care conțin două legături duble carbon-carbon; diene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. finette)
1. ţesătură de bumbac pufoasă din care se fac obiecte de lenjerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. finesse, it. finezza)
1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe.
2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături.
3. raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice.
4. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie.
5. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. finnois)
1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene şi mai ales din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phosphines)
1. clasă de compuşi organici din hidrogenul fosforat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)
1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acromastite)
1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acupuncture)
1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aphanite)
1. rocă cu granule fine, cu o contextură compactă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminose)
1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apomorphine)
1. derivat al morfinei, fără acţiune analgezică sau hipnotică.