Dictionar

estonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estonien)

1. (locuitor) din Estonia.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică, baltică, vorbită de estonieni; estonă.
 

finez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. finnois)

1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene și mai ales din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.
 

finlandez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. finlandais, it. finlandese)

1. (locuitor) din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi.
 

ostiacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostiak)

1. limbă fino-ugrică din Siberia occidentală.