Dictionar

afina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
2. (text.) a subția firele.
 

apomorfină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apomorphine)

1. derivat al morfinei, fără acțiune analgezică sau hipnotică.
 

cicloparafină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cycloparaffine)

1. (chimie) compus chimic organic format numai din carbon și hidrogen, cu formula generală CnH2n, și ai cărui atomi de carbon formează un lanț care se închide singur; ciclan.
 

confina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confiner)

1. intr. a se învecina (cu).
2. refl. a se închide, a se izola.
3. (fig.) a se limita la o singură ocupație, activitate; a se specializa.
 

deparafina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déparaffiner)

1. a înlătura parafina din uleiurile minerale și din țițeiul parafinos ori de pe pereții tuburilor de sondă.
 

diamorfină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. diamorphine)

1. derivat semisintetic al morfinei, un analgezic puternic.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
 

afinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affinage)

1. acțiunea de a afina; afinare.
2. (var.) afinagiu.
 

afinant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affinant)

1. substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.
 

afinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afina)

1. acțiunea de a afina; afinaj.
2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea.
 

afinor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.