Dictionar

Rezultate secundare (Firească,):

Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Cronogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronogramme)

1. inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.

2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripţie etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiţie) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.

3. informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc., care au şi o semnificaţie numerală reprezentând cifre romane.

4. grafic reprezentând desfăşurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.


Dezinvoltură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinvolture)

1. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate.

2. (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă.


Filantropinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Philanthropinismus)

1. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului şi formalismului didactic, voind făurească o educaţie firească şi umană a copiilor.


Inversa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)

1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.

2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.


Logic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. logique)

1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.

2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.

3. (inform.) schemă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.

4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.

5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.

6. gândire justă, raționament corect, temeinic.

7. cerință firească, temei, rațiune.