artificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.

deriva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dériver, lat. derivare)

1. intr. a se trage, a rezulta din (ceva).
2. (lingv.) a-și avea originea în...
3. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților.
4. tr. (mat.) a calcula derivata unei funcții.
5. a abate o apă din cursul ei firesc.

devans

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (devansa, cf. fr. devancement)

1. acțiunea de a devansa și rezultatul ei; devansare.
2. desfășurare a unei acțiuni mai devreme decât era stabilit sau firesc.

factice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. factice)

1. inv. artificial; nefiresc, prefăcut.

forțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (forţa)

1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.

inerent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhérent, lat. inhaerens)

1. (și adv.) care prin natura sa este legat de ceva, care aparține în mod firesc la ceva.