Rezultate secundare (Firul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bobine)
1. suport cilindric pe care se poate înfăşura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport şi firul, cablul etc. înfăşurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfăşurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducţie = transformator electric din două înfăşurări bobinate pe un singur miez de fier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouclé)
1. adj. inv. (despre fibre, ţesături) cu firul creţ sau cu noduri.
2. s. n. fir creţ; ţesătură, stofă cu aspect buclat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulbe, lat. bulbus)
1. tulpină subterană formată dintr-un înveliş membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării şi marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroşată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourrette)
1. fire groase şi neregulate din deşeuri de mătase naturală.
2. ţesătură de mătase cu firul gros, neregulat şi poros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. capteur)
1. dispozitiv tehnic pentru captare.
2. ~ solar = instalaţie pentru captarea şi transformarea energiei solare în energie termică sau electrică.
3. ~ de curent = dispozitiv montat la capătul unui troleu pentru a face un contact alunecător cu firul aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crêpe de Chine)
1. crep de mătase cu firul gros.