Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiscal)
1. referitor la fisc sau fiscalitate; referitor la impozite și taxe.
2. paradis ~ = teritoriu cu impozitare foarte scăzută.
3. timbru ~ = marcă oficială destinată să dovedească că s-au plătit anumite categorii de taxe sau impozite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fiscal + -ism)
1. politică fiscală care se manifestă prin creşterea excesivă a încasărilor de impozite şi taxe de la populaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fiscalité)
1. sistem de legi, dispoziţii, măsuri etc. referitoare la fisc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fiscaliser)
1. a supune impozitului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dégrevant)
1. care degrevează, elimină o parte din impozite, reduce povara fiscală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (evaziune + -ist)
2. adj., s. m. f. (cel) care se sustrage de la obligaţiile fiscale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évasion, lat. evasio)
1. evadare.
2. sustragere de la anumite obligaţii.
3. ~ fiscală = sustragere de la obligaţiile fiscale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exaction, lat. exactio)
1. acţiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceştia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exécution)
1. executare.
2. încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte.