Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptianiste)
1. (Evul Mediu) referitor la adopţianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. adoptiens)
1. (Evul Mediu) membri, adepţi ai adopţianismului, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicisme)
1. confesiune creştină care recunoaşte primatul şi infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh şi de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenţa purgatoriului etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dauphin)
1. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. filioque)
1. principiu dogmatic catolic potrivit căruia Sfântul Duh provine de la Dumnezeu-tatăl, cât şi de la Dumnezeu-fiul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génération, lat. generatio)
1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.
2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.
3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.
4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.
5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.
6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.