Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adsorbat)
1. substanţă fixată prin adsorbţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. crocetta)
1. (mar.) platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, servind la fixarea sarturilor arboreţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cuppa, fr. coupe)
1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior.
2. recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).
3. caliciu.
4. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câştigătorului unei competiţii sportive; (p. ext.) întrecerea însăşi.
5. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, serveşte la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc.
6. plantă cu tulpina foarte scurtă şi o singură floare, albastră azurie.