Rezultate principale (Fixaţie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixation)
1. (med.) operaţie prin care un ţesut este tăiat în vederea examenului microscopic.
Rezultate secundare (Fixaţie.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. affixation)
1. proces morfologic prin care un grup de litere (afixul) este atașat unui cuvânt de bază, sau rădăcină, pentru a forma un cuvânt nou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. infixation)
1. formare de noi cuvinte cu ajutorul infixelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfixation)
1. prefixare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. suffixation)
1. acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixare.
2. (lingvistică) procesul de adăugare a unui sufix la radicalul unui cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ventrofixation)
1. fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)
1. înlăturare a unui prefix.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.
3. (antonime) prefixare, prefixație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fixe, lat. fixus)
1. (şi adv.) care nu se poate mişca sau muta; neclintit, nemişcat.
2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.
3. idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixaţie.
4. care nu se descompune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (des- + sufixare, cf. fr. désuffixation)
1. pierdere a sufixului.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea sufixului.
3. (antonime) sufixare, sufixație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prefixa)
1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sufixa)
1. acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui sufix; sufixație.