Dictionar

Rezultate principale (Fixaţie.):

Fixaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixation)

1. (med.) operaţie prin care un ţesut este tăiat în vederea examenului microscopic.

2. (fam.) idee fixă.


Rezultate secundare (Fixaţie.):

Afixație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. affixation)

1. proces morfologic prin care un grup de litere (afixul) este atașat unui cuvânt de bază, sau rădăcină, pentru a forma un cuvânt nou.


Infixaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. infixation)

1. formare de noi cuvinte cu ajutorul infixelor.


Prefixaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfixation)

1. prefixare.


Sufixaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. suffixation)

1. acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixare.

2. (lingvistică) procesul de adăugare a unui sufix la radicalul unui cuvânt.


Ventrofixaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ventrofixation)

1. fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal.


Deprefixare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)

1. înlăturare a unui prefix.

2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.

3. (antonime) prefixare, prefixație.


Fix, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fixe, lat. fixus)

1. (şi adv.) care nu se poate mişca sau muta; neclintit, nemişcat.

2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.

3. idee = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixaţie.

4. care nu se descompune.

5. care se elimină greu.

6. precis, exact.


Desufixare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (des- + sufixare, cf. fr. désuffixation)

1. pierdere a sufixului.

2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea sufixului.

3. (antonime) sufixare, sufixație.


Prefixare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prefixa)

1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.

2. (antonim) deprefixare.


Sufixare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sufixa)

1. acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui sufix; sufixație.

2. (antonim) desufixare.