Dictionar

agrofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agrophysik)

1. știință care studiază cercetarea condițiilor în care se dezvoltă plantele, procesele fizice din plante.
 

arheofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + /geo/fizică)

1. știință care preconizează pentru cercetările arheologice folosirea metodelor și aparatelor de care face uz geofizica.
 

cosmofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmophysique)

1. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică.
 

fizicalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physicalisme)

1. concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii ar fi limbajul tuturor științelor.
 
 

fizicamente

Parte de vorbire:  adverb (învechit)  
Etimologie: (cf. fr. physiquement)

1. într-un mod fizic, din punct de vedere fizic.
2. într-un mod fizic, corporal, în raport cu corpul uman.
 
 

acenestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acenesthesia)

1. absența sentimentului de existență fizică, în demențe.
 

acosmism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.
 
 
 

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. (fizică) știință care studiază fenomenele de deformare, a unei structuri, sub influența forțelor aerodinamice.