Dictionar

 

fizicalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physicalisme)

1. concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii ar fi limbajul tuturor științelor.
 
 

fizicamente

Parte de vorbire:  adverb (învechit)  
Etimologie: (cf. fr. physiquement)

1. într-un mod fizic, din punct de vedere fizic.
2. într-un mod fizic, corporal, în raport cu corpul uman.
 

fizician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. physicien)

1. specialist în fizică, știință care studiază natura materiei, energiei și interacțiunile lor.
 

fizico-chimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. physico-chimique)

1. referitor la fizică și chimie.
 
 
 

acenestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acenesthesia)

1. absența sentimentului de existență fizică, în demențe.
 

acosmism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.