activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

adinamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adynamie)

1. lipsă totală a forței fizice, care însoțește unele boli.

aeriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aériforme)

1. (chimie) care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului; care seamănă cu aerul.
2. (chimie) care se află în stare gazoasă.

aerometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérométrie)

1. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice.

agrofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agrophysik)

1. știință care studiază cercetarea condițiilor în care se dezvoltă plantele, procesele fizice din plante.

agrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.