Dictionar

acustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor.
4. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere.
 

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.
 

aerometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérométrie)

1. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice.
 

astrofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrophotographie)

1. parte a astrofizicii care folosește fotografia ca mijloc de investigație a aștrilor.
 

astrospectrografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrospectrographie)

1. ramură a astrofizicii care studiază spectrele corpurilor cerești.
 

barometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barométrie)

1. parte a fizicii despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii atmosferice.