Dictionar

fizico-chimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. physico-chimique)

1. referitor la fizică şi chimie.
 

adiabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adiabatique)

1. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.
 

atmosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

1. strat de aer care înconjură unele corpuri cereşti.
2. masă de gaze aflată într-un spaţiu în care se produce o reacţie fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianţă.
4. unitate de măsură a presiunii.
 

coloidoclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colloïdoclasie)

1. invadare a sângelui de către substanţe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare puternice.
2. stare de şoc cu modificări în constantele fizico-chimice ale coloizilor sangvini.
 

component, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Komponente, it. componente)

1. adj. (şi s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv.
2. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector.
3. s. n. fiecare dintre substanţele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic.
 

constituent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constituant)

1. adj. component, constitutiv.
2. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu.
3. fiecare dintre substanţele care intră într-un sistem fizico-chimic.