Dictionar

adiabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adiabatique)

1. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.
 

coloidoclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colloïdoclasie)

1. invadare a sângelui de către substanțe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare puternice.
2. stare de șoc cu modificări în constantele fizico-chimice ale coloizilor sangvini.
 

formator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. formateur, engl. formatter)

1. s. m. f. muncitor care confecționează forme de turnătorie; formar.
2. educator însărcinat cu formarea profesională.
3. s. n. aparat de laborator pentru formarea foilor de pastă de hârtie sau de semifabricate fibroase, pe baza cercetării cărora se determină caracteristicile fizico-chimice ale acestora.
4. (inform.) program care realizează conversia de format a datelor.
 

instabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. instable, lat. instabilis)

1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate.
2. (fig.) nestatornic, schimbător.
 

izoterm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isotherme)

1. adj. (despre transformări fizico-chimice) care se produce la o temperatură constantă; izotermic.
2. s. f. linie care unește punctele cu aceeași temperatură (medie) a aerului, apei sau solului într-o perioadă determinată.
3. curbă care unește pe o diagramă punctele cu temperatură constantă ale unui proces fizico-chimic.
4. mașină de transport cu instalație specială, care menține o temperatură constantă.