atmosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

1. strat de aer care înconjură unele corpuri cerești.
2. masă de gaze aflată într-un spațiu în care se produce o reacție fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianță.
4. unitate de măsură a presiunii.

defloculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deflocula)

1. operație constând în a dispersa elementele închegate printr-o acțiune fizică sau fizico-chimică.

explozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explosion, lat. explosio)

1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.

fluorimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluorimétrie)

1. metodă fizico-chimică de analiză bazată pe măsurarea intensității fluorescenței substanțelor; fluorometrie.

hemoclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémoclasie)

1. alterare în starea fizico-chimică a plasmei sangvine.

speleotemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. speleotheme)

1. concrețiune a peșterilor, prin precipitare fizico-chimică.