Dictionar

fiziognomonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physiognomonie)

1. disciplină având ca obiect cunoaşterea caracterului omului după aspectul fizic şi după fizionomie.
 

fiziognomonist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. physiognomoniste)

1. specialist în fiziognomonie, studiul temperamentului și caracterului unei persoane plecând de la forma, trăsăturile și expresia feței.