Dictionar

Rezultate principale (Fişă):

Fisă

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. fisa)

1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton.

2. (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ~a = a înțelege repede despre ce este vorba.

3. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc.


Fişa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fişă)

1. a alcătui fişe (asupra unui material, unor cărţi etc.).


Fişă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fiche)

1. foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.

2. foaie de carton care cuprinde datele biobliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă.

3. foaie care conține note, observații, detalii documentare.

4. (cont.) ~ de evidență = imprimat servind pentru urmărirea sistematică a unui mijloc economic, a unui proces, a unui cont etc.

5. ~ tehnologică = formular special care conține indicațiile privind tehnologia, organizarea și planificarea unui anumit proces de lucru.

6. act care cuprinde datele personale ale cuiva.

7. ~ de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva.

8. ștecher.

9. (constr.) adâncime de batere a piloților.


Rezultate secundare (Fişă):

Afişa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. afficher)

1. tr. a lipi un afiş.

2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.

3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.

4. refl. a apărea în tovărăşia cuiva.


Contrafişă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-fiche)

1. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale.


Microfişă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microfiche)

1. fotografie care reproduce la scară redusă pagini de carte, sau alte materiale; microfilm.

2. fişă sumar întocmită.


Afişabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)

1. care poate fi afişat.

2. (antonim) mascabil.


Afișaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.

2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.

3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.


Afișier (1)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)

1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.


Arbora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălţa drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).

2. a instala catargele la bordul unei nave.

3. (fig.) a afişa ostentativ o ţinută, o atitudine.


Autogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogramme)

1. telegramă pentru automobilişti, afişată la staţiile de benzină.


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.