Rezultate secundare (Flacără):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. paraflamme)
1. piesă metalică ce protejează tija pistonului contra flăcărilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)
1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depăşească turaţia normală.
3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. enflammer)
1. a face pasiune pentru cineva (sau ceva); a se înflăcăra, a se pasiona.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entraîner)
1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mişcare.
4. refl. a se înflăcăra.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. appassionato)
1. (muz.) cu pasiune şi înflăcărare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ardent, lat. ardens)
1. înflăcărat, înfocat, pasionat.
2. (despre nave) care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul.