Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flexion, lat. flexio)
1. încovoiere, îndoire; mlădiere.
2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiflexion)
1. flexiune în direcţia înainte a unui organ, a unei părţi dintr-un organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflexion)
1. stare a unui membru sau a unei părţi a corpului opusă flexiunii.
2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiaţii din direcţia iniţială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génuflexion)
1. îndoire a genunchilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflexion, lat. inflexio)
1. modificare a înălţimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare bruscă a vocii, a accentului; modulaţie (2).
3. ~ osoasă = incurbare osoasă.
4. (mat.) schimbare de sens a concavităţii unei curbe plane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rétroflexion)
1. (med.) îndoire spre înapoi a unui organ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiflexion)
1. flexiune în direcţia înainte a unui organ, a unei părţi dintr-un organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antétraction)
1. (med.) flexiune a corpului spre înainte provocată de contracţia muşchilor abdominali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cambré)
1. exerciţiu gimnastic, din mişcări de flexiune şi de extensiune ale trunchiului, executate în tempo lent, din diferite poziţii, şi coordonate cu mişcări ale braţelor şi picioarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)
1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.