Dictionar

floare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT flos
2. FR fleur
3. EN flower; blossom
4. DE Blüte; Blume
5. RU цветок
6. HU virág
 

floarea-soarelui

Parte de vorbire:  s.f. art.  
Etimologie: (subst. compus)

1. (botanică) plantă cu flori mari și galbene care se întorc după soare, din care se extrage uleiul alimentar; sora-soarelui.
 

acarpelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( fr. acarpelé)

1. (bot.) califică o floare fără carpele.
 

agate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agate)

1. litere tipografice cu floarea de șase puncte.
 

aldin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. aldino)

1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.
2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.
 

ambigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ambigenus)

1. gen ~ = genul neutru.
2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat.
 

amentiflore

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (germ. Amentifloren)

1. (bot.) plante a căror floare este un ament.
 

amplexiflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexiflore)

1. (bot.) care îmbrățișează floarea.