Dictionar

floral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. floral, lat. floralis)

1. care ține de floare sau care o însoțește; privitor la floare.
2. care reprezintă o floare, în formă de floare; floriform.
 

pasifloral

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pasifloră + -al)

1. medicament calmant sub formă de soluție, din pasifloră.
 

acefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acéphale, lat. acephalus)

1. care prezintă acefalie.
2. (bot.) fără capitul floral; fără organ capituliform.
 

aclamideu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achlamydé)

1. (despre flori) lipsit de înveliș floral.
 

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
 

androfor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androphore)

1. peduncul din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele.
 

ANTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. antho-, cf. gr. anthos „floare”)

1. „floare, floral”.
 

antobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. anthobiology)

1. zonă de cercetare ecologică care studiază factorii evolutivi care au modelat structurile, comportamentul și aspectele fiziologice implicate în înflorirea plantelor; biologie florală.