alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.

echilibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.
3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
4. proporție, raport just între lucruri opuse.
5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.

floristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. floristique, /II/ germ. Floristik)

1. adj. referitor la flori, la floristică.
2. s. f. știință a cultivării florilor.
3. ramură a fitogeografiei care studiază răspândirea florei pe glob.

geognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géognosie)

1. știință care studiază compoziția mineralogică și resturile faunei și florei globului pământesc.

rezervație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réservation)

1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare.
2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași.

vaginoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. vaginose)

1. (med.) dezechilibru al florei vaginale care generează un risc ridicat de infecție, în special cu o micoză; vaginită nespecifică.