Rezultate secundare (Flori):
FLORI-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. flos, floris „floare”)
1. „floare, plantă ornamentală, floral”.
FLORI-, -flor
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. flori-, -flore, cf. lat. flos, floris)
1. „floare”.
Floribund, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. floribundus)
Floricol
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT floricolus
3. EN floricolous
Floricol, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floricole)
2. (despre plante ornamentale) care are flori.
3. (despre insecte) care trăieşte pe flori; antofil.
Floricultor, -oare
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. floricoltóre, fr. floriculteur)
1. cel care se ocupă cu floricultura, de cultivarea florilor.
2. cel care cultivă flori cu titlu profesional; specialist în floricultură.
3. persoană care cultivă flori și plante ornamentale în scop comercial.
Abundenţă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Acacia
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)
1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
Acervul
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)
1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.
Achirofite
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achyrophytes)
Achiu
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Aciclic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.
3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.