Dictionar

Rezultate secundare (Flori;):

FLORI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. flos, floris „floare”)

1. „floare, plantă ornamentală, floral”.


FLORI-, -flor

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. flori-, -flore, cf. lat. flos, floris)

1. „floare”.


Floribund, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. floribundus)

1. care are multe flori, care înflorește abundent; înfloritor.


Floricol

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT floricolus

2. FR floricole

3. EN floricolous

4. DE blütenbewohnend

5. RU живущий нa цветкaх

6. HU virágon élő


Floricol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floricole)

1. referitor la floricultură.

2. (despre plante ornamentale) care are flori.

3. (despre insecte) care trăieşte pe flori; antofil.


Floricultor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. floricoltóre, fr. floriculteur)

1. cel care se ocupă cu floricultura, de cultivarea florilor.

2. cel care cultivă flori cu titlu profesional; specialist în floricultură.

3. persoană care cultivă flori și plante ornamentale în scop comercial.


Abundenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.

2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.

3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.


Acacia

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.


Achirofite

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Aciclic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)

1. aperiodic.

2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.

3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.