Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. floriculture)
1. ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floricole)
2. (despre plante ornamentale) care are flori.
3. (despre insecte) care trăieşte pe flori; antofil.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. floricoltóre, fr. floriculteur)
1. cel care se ocupă cu floricultura, de cultivarea florilor.
2. cel care cultivă flori cu titlu profesional; specialist în floricultură.
3. persoană care cultivă flori și plante ornamentale în scop comercial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrine)
2. vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură.
3. vas de pământ sau smălţuit în care se fierb, se coc sau se păstrează alimente.