Dictionar

Rezultate principale (Floricultură.):

Floricultură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. floriculture)

1. ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale.


Rezultate secundare (Floricultură.):

Floricol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floricole)

1. referitor la floricultură.

2. (despre plante ornamentale) care are flori.

3. (despre insecte) care trăieşte pe flori; antofil.


Floricultor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. floricoltóre, fr. floriculteur)

1. cel care se ocupă cu floricultura, de cultivarea florilor.

2. cel care cultivă flori cu titlu profesional; specialist în floricultură.

3. persoană care cultivă flori și plante ornamentale în scop comercial.


Terină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrine)

1. supieră de pământ ars.

2. vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură.

3. vas de pământ sau smălţuit în care se fierb, se coc sau se păstrează alimente.